Povestea nasterii mele dupa cezariana (NVDC) incepe probabil atunci cand am aflat prima oara ca exista aceasta varianta de a-mi aduce pe lume cel de-al doilea copil.

Prima cezariana inca nu imi e clar daca a fost la cald sau la rece deoarece m-au oprit in spital la 40s spunandu-mi ca am contractii pe monitorizare, desi eu nu simteam nimic. Probabil, dupa cum am aflat in cea de-a doua sarcina, eram in pretravaliu si ar fi trebuit sa ma trimita linistita acasa. In orice caz, recunosc ca pe vremea aceea am fost prinsa in multe alte detalii ale vietii mele si astfel nu am acordat suficienta atentie tuturor aspectelor legate de nastere. Imi doream nastere naturala si medicul meu spunea ca ma sustine insa nu am stiut atat de multe detalii despre o nastere naturala si m-am lasat orbeste pe mana medicului. Nu regret nimic insa cred ca problemele pe care le-am avut dupa s-au datorat in parte si acestei cezariene. Asa ca pentru Amza am vrut sa aleg altfel.

Am nascut in iunie 2020 iar lunile dinainte de a naste nu au fost deloc usoare la nivel psihic din punct de vedere al pandemiei. Alegerea medicului care sa fie pro NVDC a fost cand eram in saptamana 22-23 desi initial am fost la ecografii la un alt medic din sistemul privat care atunci cand i-am mentionat ca vreau sa nasc natural dupa cezariana a stat 45 de minute sa ne convinga pe mine si pe sotul meu ca este cea mai mare greseala. Evident, asa cum am invatat in Romania zilelor noastre, din pacate, am analizat din mai multe surse, mai multi medici ceea ce am primit ca si informatii. Nu contest ca parte din informatiile pe care le primisem nu erau adevarate dar atunci cand cineva sta atat de mult pe un subiect iti dai seama ca de fapt el nu este pregatit pentru asa ceva. Am aflat ulterior ca nici spitalul nu avea protocol pentru asa ceva. Putina informatie pe care o aveam initial era ca in alte tari, mai dezvoltate, se practica NVDC-ul fara nicio panica.

Am decis sa renunt la ideea de a naste la privat desi semnasem deja contractul in ideea in care imi doream foarte tare sa citesc si sa ma informez mai mult despre asta inainte de a-mi impune cineva cezariana. Am ales medicul despre care am citit ca este pro NVDC si am mers la o consultatie in ideea in care sa-mi spuna daca sunt apta sau nu. Consultatia cu el a fost una in care mi-au fost prezentate si riscurile evidente in acest caz dar mi s-a spus ca prezint sanse de a naste natural ca si o gravida la prima sarcina de 80-85%. Ramanea sa vedem cum decurge sarcina si ce se intampla dupa saptamana 36. Asta s-a intamplat undeva la sfarsitul lunii ianuarie 2020. Si apoi a venit pandemia.

Beneficiul acestei pandemii a fost faptul ca au fost foarte multe workshop-uri, live-uri pe fb si cursuri online despre nastere naturala, despre cezariana si chiar un live fix despre nvdc sustinut chiar de medicul meu. Mi-am notat tot. Am citit carti recomandate. Am facut un research ca la disertatie. Ce sa mai, chiar sotul imi spunea, ca asa pregatita nu m-a vazut niciodata.

Emotional, pandemia a lovit mult in gravidele din acea perioada. Probabil nici acum nu le este usor, toate gandurile mele bune catre ele. Insa atunci, nu se stia cum afecteaza virusul, in spitalele de stat era un haos. Spitalul de stat, pe care l-am ales eu, Filantropia, a avut un zvon cum ca va fi spital suport covid. Tin minte ca zilele alea, pana a aparut un comunicat, am fost foarte panicata. Stiam ca daca voi fi obligata sa merg la alt spital de stat nu as fi reusit sa nasc natural. Dar na, tinand cont de situatia cu covid, pana la urma, toata lumea spera doar sa nasc cu bine si sa fim sanatosi. Apoi mai era panica cu virusul, sa nu-l iau. Asa ca am limitat accesul cu toata lumea, inclusiv familie, ca sa fiu sigura ca nu ma imbolnavesc. Analize am facut in toata perioada asta doar la privat, spitalele de stat erau inchise pentru ambulatoriu si rezultatele le trimiteam pe mail medicului.

Si am ajuns in saptamana in care urma sa fac 40s. La control mai fusesem doar in saptamana 38 cand medicul mi-a zis ca e totul in regula. Cu 2 zile inainte au inceput contractiile dureroase undeva seara la ora 22. Au tinut pana pe la ora 3, la interval de 8-10min și tineau cam 1 minut, cand am decis sa intru sa fac un dus si sa imi spal podoaba capilara ca doar nu ma puteam duce la spital nespalata pe cap, nu? 😊 Ii dadusem mesaj si medicului si asteptam un raspuns. Dupa dus s-au mai potolit contractiile, se făcuse deja 4jumate și m-a luat somnul. Am avut cateva în somn dar la intervale de o ora, soțul m-a păzit, adormeam la loc. La 6 mi-a răspuns și medicul că să merg la spital dar ce sa mai merg ca deja nu mai simteam ca trebuie sa merg, erau prea rare și scăzuse și intensitatea. Dimineață am avut pauza 2 ore și apoi am avut toată ziua la intervale foarte mari 30—45—60—75 min. Am simțit sa dorm asa ca am motait. Ca doar nu dormisem toată noaptea. Am fost și la plimbare, am făcut și mișcare prin casa dar nu se schimbase nimic decât ca parca începeam sa pierd din dop. In seara aceea, era miercuri, tot pe la orele 22-23 când m-am pus în pat au început sa fie iar dureroase, sa tina 1minut dar sa fie la interval mare de timp. Medicului ii scrisesem iar dar nu primisem niciun răspuns. Eram în dubii. Știam ca nu vreau sa ajung prea devreme la spital ca sa ma imobilizeze la pat, efectiv banuiam ca asa va fi și sa stau singura acolo mai mult decât trebuie. Pe la 4 și ceva am zis ca e cazul sa merg totusi la spital, ajunsesera sub 8 min ca interval și tineau 1 min dar erau destul de intense.

La spital m-a consultat un medic rezident care mi-a zis din start ca medicul meu e chiar de garda. Probabil stiti, medicii nu mai vin de acasa pentru nasteri, se naste cu cine e de garda. Simțeam ca toate rugile mele au fost ascultate. Cat noroc sa am? Am ajuns cu col incomplet șters, pierdeam bine din dop și contractiile erau tot acolo. M-au internat și m-au băgat într-o sala de travaliu.

M-au pus la monitorizare și acolo am rămas 2 ore cel puțin pana a venit cineva din nou in salon. Înainte sa intru în sala de travaliu am întrebat medicul rezident dacă pot bea apa, acum când ma gândesc mi se pare inutila întrebarea… De ce nu as fi avut voie?!? Dar ea mi-a răspuns ca doar puțin, nu mult. Asa ca nici în cele 2 ore de stat în pat nu am cerut nimic deși mi se făcuse super sete. După mai mult de 2 ore am cerut sa merg la baie și sa beau apa ca aveam gatul super uscat și simțeam ca ma și sufoc în camera aia. Contractiile erau din ce în ce mai dureroase.

La ora 10 dl doctor a considerat ca e cazul sa imi rupă membranele pentru ca nu avansasem foarte mult cu dilatatia, sincer nici nu mai știu dacă mi s-a zis cât aveam. Apoi au urmat aproape 3 ore pana am născut destul de dureroase, în care am stat foarte singura.

Nu știu cum sta treaba cu moașele astea dar din ce citisem eu ma așteptam ca una din cele 2 de pe tura sa mai treacă pe la mine și sa ma încurajeze sau măcar sa ma întrebe una alta. În dimineața aceea mai era o singura mamica într-o sala de travaliu care nu avea contractii și pe care mai târziu au luat-o la cezariana. În rest, eram singura care își striga plămânii pe acolo.

Vorbe bune am primit mai mult de la infirmiere decât de la ceilalți. Doar atât a putut să-mi spună una din moase, de undeva din usa salonului, ca asa este nașterea naturala. Epidurala nu aveam voie sa primesc pentru ca se zice ca mascheaza durerea de ruptura uterina asa ca am folosit un gaz care m-a drogat de-a binelea dar nu pot sa spun ca nu mai simteam dureri. Doar ca pe lângă dureri eram și super ametita. În ameteala mea știu ca mi se părea ca il vad pe soțul meu lângă mine, sau cel puțin asta imi doream în acea singurătate deplina.

La final, ca am lungit-o destul, a venit medicul și m-a verificat, le-a zis ceva moașelor, eu sincer nu mai auzeam oricum, începusem sa simt ca trebuie sa împing. Mi-au pus picioarele pe mânere, moment în care am urlat de durere și cred ca am împins iar una din moase a început sa tipe la mine ca să nu mai tip. Ea încerca să îmi explice ce trebuie sa fac pe expulzie iar eu efectiv nu reuseam sa o aud și sa ma concentrez din cauza durerilor. A țipat din nou la mine, moment în care am rugat-o sa fie mai blândă cu mine ca nu pot sa o urmăresc. Am avut sentimentul de a o lua de mana, nu știu dacă am și întins mana spre ea, cred ca îmi doream eu sa fie cineva acolo cât de cât empatic.. Iar ea s-a uitat cu scârbă la mine și s-a retras. Este un gest și o privire pe care atunci credeam ca nu o sa le uit dar azi le-am uitat… Am auzit pana la urma ce mi-a zis sa fac și din 5-6 contractii Amza a și ieșit cu circulara de cordon, cu 3,600 kg la ora 12:45. La internare fusese estimat ecografic la 3,050 kg.

Cred ca ar fi fost mai frumos dacă pe parcursul acelor ore cat am stat singura cuc acolo, una din moase ar fi venit sa îmi spună uite pe expulzie e bine sa faci asa și asa… În loc sa țipe ea la mine în momentele alea. De empatie și căldură nu mai poate fi vorba.. La fel cum era bine dacă mi se spunea, gata ai dilatatie completa, urmează sa naști. Asa mi-ar fi fost mie mai ușor.

Eh, cam asta e povestea mea. Nu regret decizia de a naște acolo sau cu medicul ales dar cred ca am înțeles mai bine ce inseamna spitalul de stat si probabil toata aceasta singuratate s-a datorat si pandemiei. Probabil le era teama. Am avut masca pe fata in travaliu dar spre final am dat-o jos. Era imposibil de respirat cu ea.

Deși povestea mea poate va părea pe alocuri negativa, nu regret nicio clipa și efectiv sunt uimita de puterea pe care noi femeile o putem găsi în noi în acele momente.

Este ceva divin în noi și merita sa exploram dacă avem ocazia. Beneficiile acestui NVDC au fost si sunt nemasurate. Multumesc Divinitatii pentru aceasta sansa si nu blamez cezariana sub nicio forma. Pana la urma, trebuie sa stim, ca cezariana salveaza vieti si e foarte importanta in foarte multe situatii.

As vrea ca toate informatiile legate de NVDC pe care le-am strans sa le transmit mai departe acelora care isi doresc sa nasca natural dupa cezariana. Daca este de interes va astept sa-mi scrieti.