Cine sunt prietenii de langă tine

Astăzi m-am gândit profund la relațiile de prietenie pe care le mai am după ce am devenit mamă. Cu unele sunt norocoasă, cu altele…e tristă treaba. De când mă știu sunt un om foarte sufletist. Investesc în prieteniile mele, sunt trup și suflet pentru oamenii la care țin și aș întoarce pământul cu susul în jos dacă mi-ar cere.

După ce am născut am observat că s-au cernut și s-au tot cernut până unele au dispărut de tot. Am rămas surprinsă când am aflat că și alte femei au pățit la fel după ce au devenit mame. Este adevărat că prioritățile s-au schimbat, dar eu niciodată nu am vorbit non-stop despre copii. Pentru că știu, sunt multe mame așa. Și este incomod când cineva acaparează o discuție doar cu subiecte despre el sau despre topicul pe care îl vrea el/ea.

Însă eu nu am trecut prin asta pentru că am încercat pe cât posibil să fiu activă și pentru alte subiecte și să fiu în continuare prezentă și pentru ele, cele care nu au copii, dar au nevoie să fie ascultate, înțelese, sprijinite.

Pentru că majoritatea prietenelor mele nu au copii. Și cu toate astea, ajungi într-un punct în care tu, ca mama prinsă în mii de task-uri, să cauți mai mult o persoană care nu are copii. Și evident, este de înțeles când sunt anumite perioade când nu vorbiți…se întâmplă. Dar uneori aștepți și tu o întrebare: ce mai faci? Cum ești? Ai chef de o cafea?

Și aștepți… Și vezi că nu vine. Și suni tot tu, printre un tantrum și niște muci de la grădiniță.. Și pauză. Nu e timp. Nu mai este spațiu pentru tine în viața lor. Nu vreau să judec.. Dar Doamne cât timp aveam când eram fără copii 🤣 nici nu știu ce făceam cu el?!

Da… Încerc să înteleg, să iert și să merg mai departe. Ce poți face altceva? Dacă pentru cineva prezența ta nu este importantă luni la rând e clar unde te aflii. Și așa se cern prieteniile. Și așa faci loc altor oameni în viață ta.

Evident că sufletul, cel puțin al meu, rămâne uneori cu întrebarea… Oare ce ne lega înainte? Pentru că ce este autentic nu dispare așa ușor…