Respingerea este o experiență prin care trecem cu toții, dar când ea vine sub forma ghosting-ului, durerea devine mult mai greu de suportat. Prima dată am simțit această formă de tăcere dureroasă în școala generală, când, fără niciun motiv aparent, am fost ignorată de cei pe care îi consideram prieteni. Acea respingere m-a marcat atât de adânc, încât am purtat-o cu mine mult timp, chiar și după facultate.

Ghosting-ul este o formă aparte de respingere. Nu doar pentru că ne lasă fără răspunsuri, dar și pentru că atinge o nevoie esențială a noastră—nevoia de a aparține. Studiile arată că respingerea socială activează aceleași zone din creier care procesează durerea fizică​.

Așadar, când cineva ne ignoră sau dispare din viața noastră, reacționăm la fel de intens ca atunci când suntem răniți fizic.

De curând, am retrăit această experiență, iar impactul a fost la fel de puternic ca atunci. Vulnerabilitatea și durerea au revenit, iar creierul meu a recreat aceleași senzații de singurătate și lipsă de valoare. Cercetările arată că respingerea socială ne afectează mai profund decât durerea fizică​ pentru că suntem creaturi sociale care au nevoie de conexiune.

Totuși, ceea ce am învățat este că a recunoaște acest moment de vulnerabilitate nu este o slăbiciune, ci un act de curaj. Vorbind despre aceste trăiri, putem înțelege că nu suntem singuri în ele. Este important să ne reconectăm cu oamenii care ne acceptă și ne susțin, pentru a putea vindeca acele răni invizibile pe care ghosting-ul le lasă​.

Puteți găsi mai multe informații despre studiile efectuate pe acest subiect pe Psychology Today.

Pe lângă ghosting-ul personal, observ că există forme similare de respingere și în alte domenii ale vieții noastre: de la prieteni care dispar fără explicație, la locuri de muncă unde angajatorii nu mai revin cu răspunsuri după un interviu, până la relații de afaceri care se sting fără o concluzie clară. Aceste forme de ghosting, indiferent de context, lasă în urma lor răni și întrebări, însă este important să ne amintim că valoarea noastră nu depinde de aceste momente.

În final, ceea ce am învățat din aceste experiențe de ghosting este că cel mai important lucru este cum aleg să reacționez. Timp de mulți ani, am rămas blocată în acest sentiment de așteptare, sperând la un răspuns sau o explicație care să nu mai vină. Însă, în acest moment de vulnerabilitate, am decis că e timpul să mă protejez pe mine. Terapeuta mea mi-a spus ceva care m-a atins profund: „În sfârșit, te-ai luat pe tine în brațe.” Și exact asta am făcut.

Am ales să nu mai rămân în acel spațiu de incertitudine. Am încheiat acest ghosting nu printr-o reacție a celuilalt, ci printr-o alegere personală. Aleg să mă eliberez de așteptări și să merg mai departe. Să mă pun pe primul loc și să îmi dau mie închidere, pentru că uneori, doar noi putem închide cu adevărat acele uși invizibile.