Transformări și strategii de gestionare a fricilor

Primul sentiment pe care-l are o proaspata mama este cel de bulversare. Din cauza asteptarilor din viata sociala unde de cele mai multe ori auzim ce frumos este sa devii mama, ce minunat, o iubire nemarginita. Insa in realitate, dupa ce nasti, indiferent in ce varianta, natural sau cezariana, in prima faza esti bulversata. Si nu pare sa fie deloc asa cum ti se povestea ca va fi.

Toata lumea iti induce ideea ca totul vine natural si fericirea este prezenta permanent in noul tau rol. Insa…uneori TREBUIE sa ne ingaduim sa spunem cu voce tare ce se intampla cu noi. Si ca poate fericirea nu vine chiar asa natural. Este ok sa simtim altfel, este in regula sa fim bulversate si atat de multe mame simt asa. Este nevoie de o verbalizare si o normalizare a acestor sentimente.

Toate rolurile din viata noastra trebuie reasezate dupa ce devenim mame. Pentru ca cineva depinde de noi in totalitate si trebuie sa ne resetam viata spre scopul de a-l tine pe bebelus in viata. Astfel fiecare rol trebuie recadrat si inteles din aceasta noua perspectiva. Uneori poate simtim chiar lipsa carierei sau alteori simtim ca nu ne lipseste deloc cariera. Oricum ar fi, e important sa constientizam si sa vorbim cu voce tare despre ambivalenta emotionala.

Pentru fiecare proaspata mamica dar chiar si dupa trecerea timpului ies la suprafata foarte multe frici si anxietati prezente in acest rol al nostru. Mereu tindem sa ne intrebam daca suntem mame bune. As zice ca doar punandu-ne aceasta intrebare putem concluzia ca sigur facem tot ce putem. E adevarat ca societatea de azi pune multa presiune pe noi. Daca pe vremea cand eram noi copii nu existau carti si informatii la scara larga, acum la o simpla apasare de taste poti gasi sute de informatii de toate felurile, unele chiar in contradictoriu. Asa ca pana la urma fiecare pune in practica fix ce trece prin filtrul propriu. Din perspectiva mea, daca suntem prezente si pentru noi înșine la fel cum suntem si pentru copii nu are cum sa nu fie bine.

Ar fi bine sa incepem sa ne imprietenim cu frica si cu anxietatea noastra si o sa va las mai jos cateva sugestii din sursele mele de-a lungul timpului:

1. Sa fim recunoscatoare ca le avem – exista dovezi in neurostiinta ca pentru a procesa si a avea grija de bebelusi este necesara aceasta frica. Natura ne ajuta sa fim vigilenti pentru a perpetua specia. Exista acest efect de mobilizare – sa fim suficienti de descurcareti pentru a face fata cererilor de supravietuire a bebelusilor. Ingrijorarea excesiva ne ajuta sa facem toate milioanele de lucruri pe care este nevoie sa le facem. Sa acceptam ca avem aceste frici la fel cum acceptam ca avem 2 maini. Sa invatam sa le folosim in beneficiul nostru. Putem supravietui cu doar 3 ore pe noapte tocmai datorita acestei frici. Fara aceasta frica am putea sa dormim toata noaptea lemn fara sa ne trezim cand bebelusul are nevoie de noi.
2. Normalizarea emotiilor – Ce inseamna asta? Pai e normal sa le avem, e normal sa le traim. TOATE mamele traiesc aceleasi emotii in doze diferite.
3. Sa vorbim despre ce ne inspaimanta cel mai tare, care sunt cele mai mari frici? Care ar fi cel mai mare rau care s-ar putea întâmpla? Astfel sa putem creea o strategie pentru ele. Ne prinde tare bine sa le verbalizam pentru ca astfel putem sa le spunem si taticilor cu ce anume sa vina in intampinarea noastra ca sa diminuam anxietatile.
4. Simtul umorului – cand putem rade de cat de greu ne este cu copiii este foarte terapeutic. Sa facem un haz de… Necaz.
5. Apartanenta la un grup de mamici – pentru ca atunci cand gasim oameni care trec prin „suferinte” similare reusim sa prindem incredere si curaj sa ne deschidem si sa fim ca un trib. Impreuna totul pare mai ușor si uneori chiar și este.
6. Terapie – Atunci cand nu reusim singuri sa ne echilibram si fricile ne pot pune sistemul de „supravietuire” in pericol recomand cu drag sa mergeti la terapie. Este cea mai buna investitie pe care o puteti face in voi!

Atunci cand am devenit mama prima oara si pentru mine a fost bulversant. Tin minte cand mi l-au adus pe Toma prima oara in salon eram atat de speriata si de cum sa il iau in brate. Imi era teama sa nu il scap. Prima luna mi s-a parut cea mai grea. Apoi parca m-am mai linistit. Dar chiar fara sa imi dau seama am urmat strategiile de mai sus pentru a ma simti cat mai confortabil in noul meu rol.

Au contat foarte mult mamicile pe care le-am cunoscut, grupurile din care am facut parte si chiar si la al doilea copil m-am gandit ca sunt mult mai pregatita. Aveam sistemul meu de suport atat interior cat si exterior. Bine ca oricum nu se compara….eram sigura deja ca pe Amza nu il voi scapa prima oara cand il voi lua in brate :).

Din punct de vedere al carierei am pus totul pe pauza 2 ani si apoi am continuat cu Amza …si acum sunt acasa de aproape 4 ani. E greu si uneori imi e tare dor sa ma intorc dar chiar si in timpul asta am reusit sa fac cate ceva pentru cariera mea. Poate rezultatele se vor vedea in timp dar pe  moment gandul ca fac ceva pentru mine ca femeie m-a ajutat sa merg mai departe.

Daca ți-a plăcut articolul, da-l te rog mai departe, poate il vede si o proaspata mamica si se va simti putin mai inteleasa in noul ei rol. 🤗🙏